cleștele
/ˈkleʃ.te.le/Etimologie
Din clește.
Definiții
- forma de singular articulat pentru clește.
clește
/'kleʃ.te/Etimologie
Din slavă (veche) klĕšta.
Definiții
- unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese.
- unealtă de fier asemănătoare cu un clește, folosită în diverse operații.
- fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește, ale unor crustacee.
Exemple
- Clește pentru cărbuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clește | clești |
| genitiv-dativ | cleștelui | cleștilor |
| vocativ | clește | cleștilor |
| articulat | cleștele | cleștii |
Proverbe & zicători
- „Dintele când te doare, cu clestele se scoate”Sănătate și boală
- „Cu cleștele”Vorbă și tăcere
- „Cu clestele li le scot vorbele”Vorbă și tăcere
- „Masa, cleștele, ohtica, sapa și lopata, și ciuma fuga”Muncă și lene
- „Cu clestele li le scot sborăle”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică