← înapoi la căutare

ciută

/ˈtʃju.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din ciut, care este un cuvânt autohton de origine expresivă, ca ciot („ciuntitură”) și bot („rât; cioc”) (cu derivarea bont, „tocit”, ca ciunt). Confer italiană ciotto („șchiop”), a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvânt comun aproape tututor limbilor balcanice, fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din română. Confer albaneză shutë.

Definiții

  1. (zool.) femela cerbului.
  2. (fig.) epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță.

Exemple

  • Ciuta e femela cerbului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativciutăciute
genitiv-dativciuteiciutelor
vocativciută, ciutociutelor
articulatciutaciutele

Sinonime: 1: (zool.) cerboaică

ciută

/ˈtʃju.tə/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din ciut.

Definiții

  1. forma de feminin singular pentru ciut.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică