Etimologia cuvântului „ciută”

Din ciut, care este un cuvânt autohton de origine expresivă, ca ciot („ciuntitură”) și bot („rât; cioc”) (cu derivarea bont, „tocit”, ca ciunt). Confer italiană ciotto („șchiop”), a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvânt comun aproape tututor limbilor balcanice, fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din română. Confer albaneză shutë.