ciopli

/ʧjoˈpli/

verb?

Etimologie

Din bulgară чопля (čoplja), sârbocroată čopljiti.

(v.tranz.) a desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti.
(v.tranz.) (spec.) a sculpta.
(v.tranz.) (fig.) a aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela.
(v.refl.) (fig.) (despre oameni) a căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela.

Caz	Singular	Plural
verb	cioplea	ciopleau

„La lemne cioplind cărămidar nu te faci, nici meșter de lemne lucrând la cărămidă.”Muncă și lene
„Ne luat în bardă, cioplit numai cu securea.”Muncă și lene
„E greu să îndreptezi pom și să cioplești om.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Cuvântul întâi să-l cioplești, apoi să-l arăți”Vorbă și tăcere
„Îi cioplit numa din bardă”Muncă și lene
„A ciopli pe cineva”Vorbă și tăcere
„La lemne cioplind, cărămidar nu te faci”Muncă și lene
„A se ciopli”Muncă și lene
„Ne-cioplit”Înțelepciune și prostie
„Ne luat în bardă, cioplit numai cu securea”Muncă și lene
„E greu să îndreptezi pom, și să cioplești”Muncă și lene
„Unde voinic cu securea nu cioplește”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică