cimpoi
/ʧimˈpoj/Etimologie
Din latină *centĭpollium („stomac al rumegătoarelor”), în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Pușcariu, Dacor., III, 667; DAR). Mai puțin probabilă este derivare din latină symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din italiană zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Derivare din maghiară csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decât, dimpotrivă, originea română a maghiarei (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11).
Definiții
- instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cimpoi | cimpoaie |
| genitiv-dativ | cimpoiului | cimpoaielor |
| vocativ | cimpoiule | cimpoaielor |
| articulat | cimpoiul | cimpoaiele |