chirie

/kiˈri.je/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din turcă kira < arabă كراء (kirā’) (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181). Confer neogreacă ϰιρά (kirá), albaneză qira, bulgară, sârbo-croată kirija.

Definiții

sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe).

Exemple

Plătește chirie pentru casă.
A da ceva cu chirie.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	chirie	chirii
genitiv-dativ	chiriei	chiriilor
articulat	chiria	chiriile

Sinonime: locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă

Proverbe & zicători

„Gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie.”Vorbă și tăcere
„Chiria deșteaptă pe cărăuș.”Bani și avere Muncă și lene
„Am dugheană cu chirie și marfă pe datorie; cinci câștig și zece mănânc; ce rămâne pun în pungă.”Bani și avere
„Dragostea nu e moșie ca s-o iei cu chirie.”Dragoste și iubire
„Gura nu cere chirie.”Vorbă și tăcere
„Chiria deșteaptă pe cărăuș”Muncă și lene Bani și avere
„Chiria deșteaptă pe chirigiu”Bani și avere
„Am dugheană cu chirie și marfă pe datorie”Bani și avere
„Prăvălie cu chirie”Bani și avere
„Gura nu cere chirie, poate vorbi orce fie.”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică