chior

Etimologie

Din turcă kör.

Definiții

1. (adesea substantivat) care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi.
2. (reg.; adesea substantivat) orb.
3. (adesea substantivat) care nu vede bine.
4. (adesea substantivat) sașiu.
5. (fig.) (despre surse de lumină) care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab.
6. (despre ferestre) prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat.