cerci

/ʧerʧʲ/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din franceză cerques.

Definiții

pereche de formații filamentoase terminale la unele insecte.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	—	cerci
genitiv-dativ	—	cercilor
vocativ	—	cercilor
articulat	—	cercii

cerca

/ʧerˈka/

verb?

Etimologie

Din latină circāre. Confer italiană cercare, provensală, catalană, spaniolă, portugheză cercar, franceză chercher.

Definiții

(v.tranz.) (pop.) a cerceta, a examina.
(v.intranz.) a întreba, a se informa.
(v.tranz. și refl.) (pop.) a se strădui, a se sili; a căuta să...
(v.tranz.) (pop.) a proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc.
(v.tranz.) (înv. și reg.) a căuta.
(v.tranz.) (înv.) a supune la grele încercări.
(v.tranz.) (reg.) a vizita, a frecventa.
(v.intranz.) (pop.) a reveni; a da târcoale.
(v.tranz. unipers.) (pop.) a fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	cerca	cercau

Sinonime: 1: analiza, cerceta, examina, iscodi, sonda, studia, 2: informa, 3: încerca, 4: proba, 5: căuta, 6: îndura, răbda, 7: vizita, 8: reveni, 9: suferi, suporta

Proverbe & zicători

„Îl cerci de mazăre și se face bob.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Tu îl cerci de bob și el face mazăre”Minciună și înșelăciune
„Îl cerci de mazăre și (el) se face bob”Mâncare și băutură Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică