ceai
/ʧe̯aj/Etimologie
Din turcă çay < chineză 茶 (chá). Confer neogreacă τσάι (tsái).
Definiții
- (bot.) (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; (p.rest.) frunzele (uscate ale) acestui arbust.
- (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
- reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
- timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.
Exemple
- Ceai verde.
- Ceai presat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceai | — |
| genitiv-dativ | ceaiului | — |
| vocativ | ceaiule | — |
| articulat | ceaiul | — |