ceai (toate sensurile)

Definiția cuvântului „ceai”

ceaisubstantiv

  1. (bot.) (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; (p.rest.) frunzele (uscate ale) acestui arbust.
  2. (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
  3. reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
  4. timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.