catastif
/ka.tasˈtif/Etimologie
Din neogreacă καταστιχον (katástihon).
Definiții
- (înv. și fam.) registru, condică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | catastif | catastife |
| genitiv-dativ | catastifului | catastifelor |
| vocativ | catastifule | catastifelor |
| articulat | catastiful | catastifele |