carpelă
/kar'pe.lə/Etimologie
Din franceză carpelle < greacă καρπός (karpós, „fruct”).
Definiții
- (bot.) frunzișoară modificată situată în centrul unei flori, care poartă ovulele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carpelă | carpele |
| genitiv-dativ | carpelei | carpelelor |
| vocativ | carpelă, carpelo | carpelelor |
| articulat | carpela | carpelele |