caracter
/ka.rak'ter/Etimologie
Din franceză caractère < latină character.
Definiții
- ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
- personalitate morală fermă.
- însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.
- individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
- trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism.
- caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp.
Exemple
- Om de caracter.
- Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caracter | caractere |
| genitiv-dativ | caracterului | caracterelor |
| vocativ | caracterule | caracterelor |
| articulat | caracterul | caracterele |