caftan
/kaf'tan/Etimologie
Din turcă kaftan.
Definiții
- (înv.) manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români.
- simbol al rangului de boier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caftan | caftane |
| genitiv-dativ | caftanului | caftanelor |
| vocativ | caftanule | caftanelor |
| articulat | caftanul | caftanele |