căpețea
/kə.peˈʦe̯a/Etimologie
Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + sufixul -ea.
Definiții
- parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpețea | căpețele |
| genitiv-dativ | căpețelei | căpețelelor |
| vocativ | căpețea | căpețelelor |
| articulat | căpețeaua | căpețelele |