butuci
/bu.tu'ʧi/Etimologie
Din butuc.
Definiții
- (v.tranz.) (înv.) a băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | butucea | butuceau |
Proverbe & zicători
- „Păcatele sunt pe oameni, nu pe butuci.”Înțelepciune și prostie
- „Năpasta nu cade pe butuci.”Noroc și soartă
- „A nu fi din butuci”Înțelepciune și prostie
- „Păcatele sunt pe oameni, nu pe butuci”Înțelepciune și prostie
- „Cine-și bagă în butuci picioarele sale”Înțelepciune și prostie
- „Năpasta nu cade pe butuci”Noroc și soartă
- „Parcă bați tot butuci”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică