Etimologie

Din ucraineană бугай (buhaj) < turcă boğa „taur” (confer bugă). Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339, cuvântul român provine din turcă; și din română a trecut în poloneză după Miklosich, Wander., 12, și în maghiară bohaj (Edelspacher 10).

Definiții

1. (zool.; reg.) taur.
2. (bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
3. (muz.) instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur.

Declinare

Sinonime: 1: (zool.) taur, 2: (bot.) (reg.) puța-cocoșului

Etimologie

Din buhav.

Definiții

1. (v.refl.) a se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi.
2. (v.intranz.) (reg.) a țipa, a urla; a plânge cu glas tare.
3. (v.intranz.) (fam.) a tuși.

Declinare