(bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
(muz.) instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur.
buhai — verb
(v.refl.) a se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi.
(v.intranz.) (reg.) a țipa, a urla; a plânge cu glas tare.