buhă
/'bu.hə/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (ornit.) bufniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buhă | buhe |
| genitiv-dativ | buhei | buhelor |
| vocativ | buhă | buhelor |
| articulat | buha | buhele |
Formație onomatopeică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buhă | buhe |
| genitiv-dativ | buhei | buhelor |
| vocativ | buhă | buhelor |
| articulat | buha | buhele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică