← înapoi la căutare

bucată

/buˈka.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină buccata.

Definiții

  1. parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab.
  2. (determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) distanță, porțiune.
  3. (determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) interval, perioadă.
  4. (în limbajul comercial și în cel industrial) exemplar, piesă, parte, unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel.
  5. operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse.
  6. (la pl.) (feluri de) mâncare.
  7. (pop.) (recoltă de) grâne, cereale.
  8. (arg.) (lovitură de) pumn.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbucatăbucăți
genitiv-dativbucățiibucăților
vocativbucatăbucăților
articulatbucatabucățile

bucăți

/bu.kəˈʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din bucată.

Definiții

  1. (v.tranz.) (pop.) a îmbucătăți.

Declinare

CazSingularPlural
verbbucățeabucățeau

bucăți

/bu.kəˈʦi/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bucată.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru bucată.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică