bucluc
/bu'kluk/Etimologie
Din turcă bokluk („bălegar” și „ceartă”).
Definiții
- (pop. și fam.) situație neplăcută, încurcată în care se află cineva.
- ceartă, discordie.
- (reg.; la pl.) obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucluc | buclucuri |
| genitiv-dativ | buclucului | buclucurilor |
| articulat | buclucul | buclucurile |
Sinonime: 1: belea, încurcătură, necaz, 2: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zâzanie, 3: gunoi, impuritate, litigiu, murdărie, necurățenie
Antonime: 2: pace