brățară
/brə'ʦa.rə/Etimologie
Din latină brachiale.
Definiții
- podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.
- manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.
- (tehn.) piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
- cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.
- (arhit.) inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brățară | brățări |
| genitiv-dativ | brățării | brățărilor |
| vocativ | brățară | brățărilor |
| articulat | brățara | brățările |