Definiția cuvântului „brățară”

brățară — substantiv

1. podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.
2. manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.
3. (tehn.) piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
4. cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.
5. (arhit.) inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.