brodi

/bro'di/

verb?

Etimologie

Din slavă (veche) broditi.

(v.tranz.) (pop. și fam.) (adesea ir.) a sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare).
(v.refl.) a se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi.

Caz	Singular	Plural
verb	brodea	brodeau

„O vorbi pe negândite; și eși cam pe brodite.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„A nimerit (brodit) ca țiganul Miercurea”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică