brățea

/brəˈʦe̯a/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz < brățară).

„A fi cu brațele deschise”Prietenie și dușmănie
„A sta (ședea) cu brațele încrucișate”Muncă și lene
„A fi cu brațele prinse”Muncă și lene
„A avea brațele legate”Muncă și lene
„Departe de brațele ce nu sunt ale tale, că brațul străin te”Dragoste și iubire Femeie și bărbat
„A se arunca în brațele cuiva”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică