boltă
/'bol.tə/Etimologie
Din sârbocroată bolta, maghiară bolt.
Definiții
- zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus.
- încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit.
- construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare.
- (fig.) arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor.
- (reg.) prăvălie, dugheană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boltă | bolți |
| genitiv-dativ | bolții | bolților |
| vocativ | boltă | bolților |
| articulat | bolta | bolțile |