bobocul
/boˈbo.kul/Etimologie
Din boboc.
Definiții
- forma de singular articulat pentru boboc.
boboc
/bo'bok/Etimologie
Din neogreacă μπουμπούϰι (bubúki).
Definiții
- (bot.) caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă.
- (ornit.) pui de gâscă sau de rață.
- (fig.) începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (p.restr.) recrut; student în primul an.
Exemple
- Boboc de floare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boboc | boboci |
| genitiv-dativ | bobocului | bobocilor |
| articulat | bobocul | bobocii |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban.) pup, 2: (ornit.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță, 3: ageamiu, debutant, începător, recrut
Proverbe & zicători
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică