bobocul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bobocul”

boboculsubstantiv

  1. (bot.) caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă.
  2. (ornit.) pui de gâscă sau de rață.
  3. (fig.) începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (p.restr.) recrut; student în primul an.

boboculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru boboc.