biruit

Etimologie

Din a birui.

Definiții

1. bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt.
2. (fig.) stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc.

Etimologie

Din maghiară bír, birni („a poseda”) (DAR).

Definiții

1. (v.tranz.) a învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.).
2. (v.tranz.) (fig.) a (-și) înfrâna, a (-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc.
3. (v.tranz.) (fig.) a fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc.
4. (v.tranz.) (pop., mai ales în construcții negative) a fi în stare, a putea, a ajunge (să...).

Declinare