← înapoi la căutare

biruință

/bi.ruˈin.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a birui + sufixul -ință.

Definiții

victorie, izbândă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	biruință	biruințe
genitiv-dativ	biruinței	biruințelor
vocativ	biruință	biruințelor
articulat	biruința	biruințele

Proverbe & zicători

„Războiul în cea mai mare biruință, c-o mică spaimă te dă”Moarte
„Izbanda numai atunci titlul biruinței a ago”Noroc și soartă
„Biruința la război, și în arme, și în îndrăzneală”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică