belit
/beˈlit/Etimologie
Din verbul a beli.
Definiții
- (pop.) jupuit; (fig.) jigărit, prăpădit.
- (despre ochi) bulbucat, exoftalmic.
belit
/beˈlit/Etimologie
Din beli.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru beli.
beli
/be'li/Etimologie
Din latină vēllĕre („a smulge”), cu schimbare de conjugare, datorită formei incoative a verbului; confer catalană esbellegar („a sfâșia”) < latină *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat derivarea din slavă (veche) belŭ („alb”), bĕliti („a albi”), cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat român (confer bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a jupui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) juli.
Exemple
- Ce te belești așa la mine?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | belea | beleau |
Proverbe & zicători
- „Tot boul mi l-a belit”Noroc și soartă
- „A păți a nas belit”
- „Mirosea a nas belit”Vorbă și tăcere
- „S-a isprăvit iapa de belit”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică