bețivă
/beˈʦi.və/Etimologie
Din bețiv.
Definiții
- persoană care are viciul beției; om alcoolic, băutor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bețivă | bețive |
| genitiv-dativ | bețivei | bețivelor |
| vocativ | bețivo | bețivelor |
| articulat | bețiva | bețivele |
Proverbe & zicători
- „Saltă, bețive, și te veselește, îmbată-te și te tăvălește.”Sănătate și boală
- „Saltă, bețive, și te veselește, îmbată-te și te”
- „Băutura bețivă stinge virtutea și norocul tânăr”Noroc și soartăÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică