aratul
/aˈra.tul/Etimologie
Din arat.
Definiții
- forma de singular articulat pentru arat.
Din arat.
Din verbul a ara. Din latină ărātrum. Cuvânt foarte rar; are circulație mică în regiunea Muscel.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arat | arate |
| genitiv-dativ | aratului | aratelor |
| articulat | aratul | aratele |
Sinonime: 1-2: arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică