apusul
/aˈpu.sul/Etimologie
Din apus.
Definiții
- forma de singular articulat pentru apus.
apus
/aˈpus/Etimologie
Din verbul a apune.
Definiții
- trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune.
- unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; (p. ext.) loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal.
- timp al zilei când apune soarele.
- (fig.) declin, decădere, dispariție.
Exemple
- Apusul soarelui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apus | apusuri |
| genitiv-dativ | apusului | apusurilor |
| articulat | apusul | apusurile |
Sinonime: 1: asfințire, asfințit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, 2: vest, occident, 3: asfințit, 4: decădere, declin, regres
Antonime: 1: răsărit
Proverbe & zicători
- „Câtă pânză ai luat, apusul soarelui ți-o arată.”TimpMuncă și lene
- „Câtă pânză ai luat, apusul soarelui ți-o arată”Timp
- „Când se roșesc norii la apusul soarelui, e vânt.”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică