amicul
/aˈmi.kul/Etimologie
Din amic.
Definiții
- forma de singular articulat pentru amic.
amic
/a'mik/Etimologie
Din latină amicus.
Definiții
- fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amic | amici |
| genitiv-dativ | amicului | amicilor |
| vocativ | amice | amicilor |
| articulat | amicul | amicii |
Sinonime: prieten
Antonime: dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic
Proverbe & zicători
- „Vorbește amicul, dar așteaptă răsplată”Prietenie și dușmănieBani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică