← înapoi la căutare

amic

/a'mik/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină amicus.

Definiții

fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	amic	amici
genitiv-dativ	amicului	amicilor
vocativ	amice	amicilor
articulat	amicul	amicii

Sinonime: prieten

Antonime: dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic

Proverbe & zicători

„După amici se cunoaște omul.”Prietenie și dușmănie
„Omul fără amici e ca stânga fără dreapta.”Prietenie și dușmănie
„După amici se cunoaște omul”Prietenie și dușmănie
„Amicii se cunosc în nenorocire”Prietenie și dușmănie
„Amicii buni se cunosc numai în necazuri”Prietenie și dușmănie
„Vorbește amicul, dar așteaptă răsplată”Prietenie și dușmănie Bani și avere
„Omul fără amici e ca stânga fără dreapta”Prietenie și dușmănie
„Nici pentru amic nu negă dreptatea”Prietenie și dușmănie
„Nu-i amic omului ciudos”Prietenie și dușmănie
„Nu îi amic omului ciudos”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică