aluatul
/a.luˈa.tul/Etimologie
Din aluat.
Definiții
- forma de singular articulat pentru aluat.
aluat
/a.luˈat/Etimologie
Din latină allevātum, forma de neutru a lui allevātus („ridicat, înălțat”) < participiu trecut pentru allevō. Înrudit cu franceză levain, italiană lievito, spaniolă leudo, (a)leudar, portugheză lêvedo și galiciană lévedo.
Definiții
- (alim., gastr.) pastă obișnuită din făină amestecată cu apă, uneori și cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.), din care se prepară produse de panificație sau de patiserie etc.
- bucățică de aluat folosită cu plămădeală.
- prăjitură făcută din aluat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aluat | aluaturi |
| genitiv-dativ | aluatului | aluaturilor |
| vocativ | aluatule | aluaturilor |
| articulat | aluatul | aluaturile |
Sinonime: 1: cocă, covăseală, dospeală, maia, plămadă, plămădeală
Proverbe & zicători
- „Aluatul mic, într-o covată, toată frământătura”Muncă și lene
- „Atât făina, cât și aluatul, tot cu împrumutare”Bani și avere
- „Cuvântul, cât de mic, ispravă mare ne arată, ca aluatul cât”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică