aerul
/ˈa.(j)e.rul/Etimologie
Din aer.
Definiții
- forma de singular articulat pentru aer.
aer
/ˈa.(j)er/Etimologie
Din latină aer, aeris. Din greacă aēr.
Definiții
- amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe.
- văzduh, atmosferă.
- înfățișare, aspect, expresie.
- (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
- epitaf.
Exemple
- Aer curat.
- Ai un aer răutăcios.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aer | aere |
| genitiv-dativ | aerului | aerelor |
| vocativ | aerule | aerelor |
| articulat | aerul | aerele |
Sinonime: 1: văzduh, climă, 3: fizionomie, 4: (bis.) epitaf, (pop.) pocrovăț
Proverbe & zicători
- „A schimba apa, aerul și fraierul.”Bani și avereMâncare și băuturăNatură
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică