verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din țintă + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi.
- (v.tranz.) a înfige, a bate cuie sau ținte.
- (v.tranz.) (fig.) a obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat.
- (v.tranz.) a împodobi cu ținte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | țintuea | țintueau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă.
- (fig.) nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice).
- împodobit cu ținte, țintat; (p.ext.) împodobit cu pietre scumpe.