← țintuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „țintuit”

țintuit — verb

  1. (v.tranz.) a prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi.
  2. (v.tranz.) a înfige, a bate cuie sau ținte.
  3. (v.tranz.) (fig.) a obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat.
  4. (v.tranz.) a împodobi cu ținte.

țintuit — adjectiv

  1. bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă.
  2. (fig.) nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice).
  3. împodobit cu ținte, țintat; (p.ext.) împodobit cu pietre scumpe.