învârti

Etimologie

Din slavă (veche) vrŭtĕti.

Definiții

1. (v.tranz. refl. intranz.) a (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci.
2. (v.tranz.) a răsuci pe deget, între degete sau cu degetele.
3. (v.tranz.) a întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile.
4. (v.tranz.) a mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă.
5. (v.intranz.) a amesteca în ceva (cu lingura).
6. (v.refl.) a umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi.
7. (v.tranz. și refl.) (fig.) (fam.) a se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile.
8. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru învârti.

Declinare

Etimologie

Din verbul a învârti.

Definiții

1. faptul de a (se) învârti; învârtire.
2. (fig.) (fam.) persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase.

Declinare

Definiții

1. înfășurat, răsucit.

Etimologie

Din învârti.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru învârti.