însurare
/ɨn.su'ra.re/Etimologie
Din a (se) însura.
Definiții
- (înv.) însurătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | însurare | însurări |
| genitiv-dativ | însurării | însurărilor |
| vocativ | însurare | însurărilor |
| articulat | însurarea | însurările |
Proverbe & zicători
- „Însurare fără stare, să fii gata la țesală”FamilieMuncă și lene
- „Însurarea de tânăr, ca mâncarea de dimi”FamilieMâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică