închide

Etimologie

Din latină includĕre.

Definiții

1. (v.tranz.) a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare.
2. a încuia cu cheia, cu zăvorul.
3. a acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi.
4. (v.tranz.) a apropia, a strânge marginile (sau părțile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise.
5. (v.refl.) (despre răni) a se cicatriza.
6. (v.tranz.) a întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desființa.
7. (v.tranz.) a încheia o acțiune, a-i pune capăt.
8. a opri funcționarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc.
9. (v.tranz.) a izola o ființă într-un spațiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; (fig.) a ține departe de lume.
10. (v.refl.) a se retrage, a se izola.
11. (fig.) a conține, a cuprinde ceva.
12. (v.tranz.) a îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul.
13. a bara o cale de comunicație; a opri, a împiedica trecerea.
14. (v.refl.) (despre drumuri) a ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda.
15. (v.refl.) (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
16. (despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) a căpăta o nuanță mai întunecată.
17. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru închide.
18. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru închide.

Exemple

• A închide o casă, o ușă; s-a închis în casă.
• A închide apa, gazele.
• Să închidă discuția.
• Îl închise la arest.
• S-a închis în sine.
• Culoarea s-a închis.

Declinare

Sinonime: 1: (se) fereca, (se) încuia, (se) zăvorî, 2: încuia, 3: astupa, obtura, 4: opri, 5: cicatriza, 6: bloca, 7: încheia, isprăvi, sfârși, termina, 8: strica, 9: aresta, băga, pune, vârî, 10: (se) izola, 12: împrejmui, 14: înfunda, 15: întuneca, înnora, 16: întuneca

Antonime: deschide

Etimologie

Din verbul a închide.

Definiții

1. închidere.

Declinare

Definiții

1. (despre uși, ferestre, capace etc.) care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat (prin balamale).
2. (despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) cu ușa sau cu capacul fixat sau încuiat.
3. (despre vehicule) fără capotă pliabilă, cu acoperiș și pereți ficși; (despre mijloace de locomoție) acoperit.
4. (despre obiecte care se pot desface) cu marginile sau cu părțile componente alăturate. împreunate.
5. (despre instituții, întreprinderi, localuri) care și-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea.
6. (despre curți, terenuri) îngrădit, împrejmuit.
7. (despre căi de comunicație) cu circulația oprită, întreruptă.
8. (fig.) (despre ședințe, adunări) care se ține într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizația, de societatea etc. respective.
9. (despre oameni) care este ținut în închisoare; deținut.
10. (fig.) (despre oameni și despre caracterul lor) retras, izolat.
11. (despre aer) stătut, viciat.
12. (despre cer) înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; urât, ploios.
13. (despre culori) situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb.
14. (despre sunete, voce) lipsit de sonoritate.

Etimologie

Din închide.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru închide.