(v.tranz.) a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare.
a încuia cu cheia, cu zăvorul.
a acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi.
(v.tranz.) a apropia, a strânge marginile (sau părțile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise.
(v.refl.) (despre răni) a se cicatriza.
(v.tranz.) a întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desființa.
(v.tranz.) a încheia o acțiune, a-i pune capăt.
a opri funcționarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc.
(v.tranz.) a izola o ființă într-un spațiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; (fig.) a ține departe de lume.
(v.refl.) a se retrage, a se izola.
(fig.) a conține, a cuprinde ceva.
(v.tranz.) a îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul.
a bara o cale de comunicație; a opri, a împiedica trecerea.
(v.refl.) (despre drumuri) a ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda.
(v.refl.) (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
(despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) a căpăta o nuanță mai întunecată.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru închide.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru închide.
închis — substantiv
închidere.
închis — adjectiv
(despre uși, ferestre, capace etc.) care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat (prin balamale).
(despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) cu ușa sau cu capacul fixat sau încuiat.
(despre vehicule) fără capotă pliabilă, cu acoperiș și pereți ficși; (despre mijloace de locomoție) acoperit.
(despre obiecte care se pot desface) cu marginile sau cu părțile componente alăturate. împreunate.
(despre instituții, întreprinderi, localuri) care și-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea.
(despre curți, terenuri) îngrădit, împrejmuit.
(despre căi de comunicație) cu circulația oprită, întreruptă.
(fig.) (despre ședințe, adunări) care se ține într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizația, de societatea etc. respective.
(despre oameni) care este ținut în închisoare; deținut.
(fig.) (despre oameni și despre caracterul lor) retras, izolat.