Etimologie

Din în + țeapă.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit.
2. (v.intranz. și tranz.) a produce o senzație dureroasă ca de înțepătură.
3. (v.intranz.) (despre băuturi) a pișca la limbă.
4. (v.tranz.) (fig.) a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza.
5. (v.tranz.) (înv.) a trage în țeapă.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înțepa.

Declinare

Etimologie

Din înțepa.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înțepa.