împăca

Etimologie

Din latină * impacare.

Definiții

1. (v.tranz. refl. recipr.) (de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) a restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui.
2. (v.refl. recipr.) a se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni.
3. (v.refl.) a se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând).
4. (v.tranz.) a liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție.
5. (v.refl. recipr.) a trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva.

Declinare

Etimologie

Din a împăca.

Definiții

1. liniștit, mulțumit, satisfăcut.