îmbogăți

/ɨm.bo.gəˈʦi/

verb?

Etimologie

Din în- + bogat.

(v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări.
(v.tranz. și refl.) a (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări.

Caz	Singular	Plural
verb	îmbogățea	îmbogățeau

„De ce te îmbogățești mai tare, d-aia te usuci mai mult.”Bani și avere Sănătate și boală
„Cine cârpește nu se îmbogățește.”Bani și avere Muncă și lene
„Săracul cu gândul se îmbogățește.”Bani și avere
„Săracul cu gândul se îmbogățește”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică