ține

Etimologie

Din forma veche ținea (verb de conjugarea a II-a), din latină tenēre, infinitiv prezent activ al teneō.

Definiții

1. (v.tranz.) a avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape.
2. (v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă)
3. (v.tranz.) (refl.recipr.)
4. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși)
5. (v.tranz.) (la imper.) ia! primește!
6. (v.tranz.) (determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) a cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa.
7. (v.tranz.) (determinat prin „în mână”) a mânui o armă, o unealtă, un instrument etc.
8. (v.tranz.) a susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă.
9. (v.tranz.) a sprijini pe cineva să nu cadă.
10. (v.intranz.) a nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde.
11. (v.tranz.) a cuprinde, a purta, (p.ext.) a suporta.
12. (v.refl.) a se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva.
13. (v.refl.) a apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.).
14. (v.refl.) a se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva.
15. (v.refl.) a fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva.
16. (v.intranz. și refl.) a fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda).
17. (v.refl.) (cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) a merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; (p.ext.) a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva.
18. (v.refl.) a sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea.
19. (v.refl.) a se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva.
20. (v.refl.) (cu determinări modale) a urma unul după altul, a se înșirui.
21. (v.refl.) a se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de...
22. (v.intranz. și refl.) a face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc.
23. (v.intranz. și refl.) a face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva.
24. (v.intranz.) a se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din...
25. (v.intranz.) a fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva.
26. (v.intranz.) a fi legat sufletește de ceva: (p.ext.) a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva.
27. (v.intranz.) (cu determinări introduse prin prep. „cu”) a lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva.
28. (v.intranz.) (urmat de un verb la conjunctiv) a dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva.
29. (v.tranz.) a face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine.
30. (v.tranz.) (pop.) a se uita fix la cineva sau ceva.
31. (v.tranz.) a face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc.
32. (v.tranz.) a da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte.
33. (v.tranz.) (cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) a sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc.
34. (v.tranz.) a lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat.
35. (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza.
36. (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține.
37. (v.tranz.) (cu determinările „pe loc” sau „în loc”) a opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul.
38. (v.tranz.) a face pe cineva să aștepte.
39. (v.refl.) (rar) a sta mai mult timp într-un anumit loc.
40. (v.refl.) (pop.) a-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva).
41. (v.refl.) a sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută.
42. (v.refl.) (pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) a fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul.
43. (v.tranz.) a înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc.
44. (v.tranz.) (refl.) (urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) de-abia se ține să nu râdă.
45. (v.tranz.) (urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) a opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține.
46. (v.tranz.) a păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință).
47. (v.tranz.) a păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor.
48. (v.tranz.) (construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) a opri, a rezerva un lucru pentru cineva.
49. (v.tranz.) a păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop.
50. (v.tranz.) a opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept.
51. (v.tranz.) a nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva.
52. (v.tranz.) a cruța, a nu distruge.
53. (v.tranz.) (pop.) a păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva.
54. (v.tranz.) a păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată.
55. (v.tranz.) a urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; (p.ext.) a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (refl.) (Determinat prin „de drum”) ține-te de drumul acesta până acasă.
56. (v.tranz.) a respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege).
57. (v.tranz.) a sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare).
58. (v.refl.) a persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu...
59. (v.refl. intranz.) (de obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) a se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista.
60. (v.intranz.) a rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva.
61. (v.refl. tranz.) a se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere.
62. (v.refl.) a se păstra, a se conserva.
63. (v.tranz.) a ocupa, a avea (un loc).
64. (v.tranz.) a stăpâni (un loc).
65. (v.tranz.) a apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc.
66. (v.tranz.) a avea (pe cineva) în serviciul său.
67. (v.tranz.) a avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita).
68. (v.tranz.) a poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau).
69. (v.tranz.) a avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș).
70. (v.tranz.) (pop.) a avea de vânzare (o marfă în prăvălie).
71. (v.tranz.) a suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc.
72. (v.tranz.) a da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține.
73. (v.tranz. și refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) a (se) hrăni.
74. (v.refl.) a face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi.
75. (v.tranz.) a purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva.
76. (v.tranz.) (pop.) a fi căsătorit cu cineva.
77. (v.tranz.) (construit cu dat. pron.) a avea un amant.
78. (v.refl. recipr.) a avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj).
79. (v.intranz.) a dura, a dăinui.
80. (v.intranz.) (despre provizii) a ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp).
81. (v.tranz.) (despre boli sau dureri trupești) a nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace.
82. (v.tranz.) (despre organe sau părți ale corpului) a produce dureri.
83. (v.intranz.) a se întinde, a se prelungi (într-o direcție).
84. (v.tranz.) (exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) a face să dureze, să se manifeste.
85. (v.tranz.) (cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) a nu mai slăbi pe cineva cu...
86. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede.
87. (v.tranz.) (pop.) a obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa.

Exemple

• Ținem pe bunic de mână
• Mergeau ținându-se de mână
• Ține de nuia
• Se ține tare în șa.
• Se ținea numai într-un cui.
• Cuiul (se) ține bine.
• Automobilele se țineau lanț.
• Se ținea drept.
• Abia își ține lacrimile.
• Calul ține la galop.
• De bucurie ținu masa trei zile.
• Te țineam mai tânăr!

Declinare

Etimologie

Confer ține.

Definiții

1. formă alternativă pentru ține.