știucă
/'ʃtju.kə/Etimologie
Din bulgară štuka. Confer scr. štuka.
Definiții
- (Esox lucius) pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață.
- (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | știucă | știuci |
| genitiv-dativ | știucii | știucilor |
| articulat | știuca | știucile |
Sinonime: 1: (pop.) lupul-bălții, (reg.) mârliță