șoaptă
/'ʃo̯ap.tə/Etimologie
Din a șopti (derivat regresiv).
Definiții
- vorbire cu voce înceată, șoptire; (p.ext.) vorbă sau comunicare rostită pe șoptite.
- murmur de glasuri care șoptesc; (fig.) susur, freamăt, șopot.
- (la pl.) calomnii, bârfeli, clevetiri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șoaptă | șoapte |
| genitiv-dativ | șoaptei | șoaptelor |
| vocativ | șoaptă | șoaptelor |
| articulat | șoapta | șoaptele |